Vova Cioroiul

Trecuse ceva vreme de cind, in cautare de hrana si odihna ,Vova si ai lui isi asezasera cuibul pe malul Nistrului. Ciugulind pe ici pe colo prin lanurile manoase ale razesilor, ca de, asta a fost de cind lumea, ciorile doar ciugulesc nesatule roada, Vova crescu. Observa, pe masura ce se maturiza, ca pasaretul mai acatarii isi ia zborul catre oras si acolo, mai pe linga un minister, mai pe o universitate ciugulind ici , ciugulind colo, incep sa si croiasca un cuibulet.

Nebadaios dar cam nevolnic (incet la minte), Vova nu fu in stare sa-si croiasca drum catre oras. Se inhaita de suparare cu niste terchea -berchea spre supararea familiei. Isi petreceau mai toata ziua in taverna satului povestind despre ispravile lor din vremea cataniei. Intr-o zi, nu-si aminteste care, vazu trecind prin fata crasmei pe Aliosa, seful de post din sat. O idee ii strafulgara mintea. Privi catre amici de pahar, si le zise:

- Ma fac militian, sef de post, cu uniforma si pulan si le arat eu astora cine-i Vova. Se ridica intunecat, dadu dintr-o data cinzeaca de samagon peste gat si pleca spre dezamagirea amicilor.

Si cum zise asa si facu. Deveni militian, sef de post cu uniforma si pulan...

...Acum, asezat in pridvorul "casutei" sale de la marginea marelui oras, privea cu nostalgie in zare. O lacrima i se scurgea pe obrazul buhait de alcool. Nu-i venea sa creada. Ce sef de post fusese el, ce pulane le trasese la cei care trecusera prin fata lui, ce plecaciuni facusera in fata uniformei sale. Si acum, acum nimeni nu il mai baga in seama. Mai mult de atat, nerecunoscatori, il ameninta.

Prea a ciugulit fara astampar din recolta tuturor, prea i-a saracit pe toti ca sa faca el, ai lui si fostii amici de pahar de odinioara "burta mare". Vor sa-l judece. Pe el. Pe Vova.

Cu mintea tulbure se ridica de pe scaun. Ridica pumnul in aer si sudui. Tasia speriata isi ridica privirea din mileul pe care de zor il cosea. In ochi o licarire de admiratie dar si de spaima i se citi.

-Sa ne luam zborul Vova, catre alte meleaguri, unde ciori ca noi vor putea in liniste sa-si faca veacul. In stepele muscalilor ne pierd astia urma si acolo vom trai linistiti cu ce am agonisit. Apoi mai e si Olea, nu vom duce lipsa de nimic.

- Si pulanul? Ce ma fac fara pulan?

- Vorbeste cu Lupu. Va inhaiti ca pe vremuri si pune-ti din nou mana pe prada. II lasi lui turma de oi si tu dragul meu, tu, cu pulanul. Iti cumperi unul nou de la Moscova si cu el le arati inca odata cine esti tu.

Vova o privi perplex. Cum, Lupu stapan peste oi si el doar cu pulanul?! Nu, asta nu se poate. Si la Moscova, la Moscova, Mitea, fiul prietenului de pahar din tinerete, s-a facut ca nu-l cunoaste. Si el, si Vova, si Serioja. Un junghi ii strafulgera inima. Daca era "Tatucul", daca era el, atunci...

...Daca era el, daca era "Tatucul" atunci eu nu mai scriam povestea lui Vova Cioroiul.